Considerat unul dintre pilonii bucătăriei japoneze, miso este mai mult decât un simplu condiment: este o sursă valoroasă de umami, o contribuție importantă la flora intestinală prin probioticele naturale și un simbol al tradiției culinare transmise din generație în generație.
Istoria miso-ului este veche de peste o mie de ani. Se crede că a fost adus în Japonia din China în secolul al VII-lea, sub formă de pastă de fasole fermentată. În perioada Heian (794–1185), miso era un ingredient de lux, consumat doar de nobilime. Abia în perioada Edo (1603–1868), procesul de producție s-a extins în gospodării și în mănăstirile budiste, devenind parte integrantă a dietei zilnice japoneze. În timp, fiecare regiune a Japoniei a dezvoltat propriul tip de miso, cu variații de gust, culoare și textură, în funcție de durata de fermentare, proporția de ingrediente și specificul climatic.
Tipuri de miso
Există numeroase tipuri de miso, dar cele mai populare sunt trei. Miso alb (shiro miso), cu o fermentare scurtă și gust delicat, dulceag, este potrivit pentru supe ușoare, dressinguri și marinade. Miso roșu (aka miso), fermentat mai mult timp, are un gust intens, profund sărat și se folosește mai ales în preparate gătite, supe consistente și glazuri.
Miso mixt (awase miso) combină cele două tipuri, oferind un echilibru între dulceață și intensitate, fiind cel mai versatil pentru utilizarea cotidiană. Pe lângă acestea, există și miso din orz (mugi miso), miso din orez (kome miso) sau variante regionale precum hatcho miso, extrem de concentrat, cu aromă puternică de soia și fermentat până la trei ani.
Citește și: Tăiețeii soba și udon. Cum să îi integrezi în meniu chiar acasă la tine ca să mănânci ca un japonez
Cum se gătește cu miso
Miso se consumă în cantități mici, dar influențează profund gustul preparatului. Este baza tradițională pentru supa miso, alături de dashi și tofu, dar este folosit și în sosuri, marinade, dressinguri, supe-cremă, paste de întins sau chiar deserturi cu ciocolată, în care adaugă un contrast sărat subtil. Nu trebuie fiert, pentru că temperaturile ridicate distrug enzimele benefice și probioticele din compoziție. Ideal este să fie adăugat la finalul preparării sau dizolvat în puțină apă caldă și turnat peste preparatul cald.
Miso este un ingredient incredibil de versatil care poate fi integrat într-o gamă largă de rețete, de la cele tradițional japoneze până la preparate moderne de fuziune. Cea mai cunoscută utilizare este în supa miso, un preparat esențial în mesele japoneze, unde pasta este dizolvată în dashi (un stoc pe bază de alge și pește uscat) și combinată cu tofu, alge wakame și ceapă verde. Însă utilizările miso-ului nu se opresc aici. În supe și ciorbe cremă, miso adaugă profunzime și echilibru fără a acoperi celelalte arome – este ideal, de exemplu, în supe de dovleac, ciuperci, conopidă sau cartofi dulci.
Miso în marinade
În marinade, miso are rolul de a frăgezi și de a intensifica gustul. Poate fi amestecat cu sos de soia, oțet de orez, ghimbir și ulei de susan pentru a marina carne de pui, porc, pește sau tofu. Celebră este glazura miso pentru somon, care caramelizează frumos la cuptor și aduce un echilibru între sărat, dulce și umami. Miso se integrează excelent în sosuri și dressinguri – un dressing clasic de salată cu miso conține, pe lângă pastă, oțet de orez, miere sau sirop de arțar, ulei de susan și puțină apă caldă pentru subțiere. Acest sos este ideal nu doar pentru salate verzi, ci și pentru legume la abur, orez sau tăiței.
În preparatele pe bază de legume, miso poate fi adăugat în stir-fry-uri, paste tartinabile din năut sau linte, sau în piureuri de rădăcinoase. Poate înlocui sarea în risotto-uri, mâncăruri cu orez, tocănițe sau chili vegan, oferind complexitate gustului fără a deveni dominant. Chiar și în aluaturi sărate, precum biscuiți aperitiv sau cruste de tartă, miso adaugă o notă subtilă, asemănătoare brânzei maturate.
Miso în deserturi
Surprinzător pentru unii, miso se folosește și în deserturi: în glazuri pentru prăjituri cu ciocolată neagră, în creme de caramel sărat sau în brioșe cu banane și miso, unde conferă un contrast sofisticat între dulce și sărat, fără a fi recognoscibil ca atare. Indiferent de tipul de rețetă, regula esențială este ca miso să fie adăugat spre finalul preparării, pentru a-și păstra aromele și enzimele benefice. Folosit cu atenție, poate transforma un preparat simplu într-unul cu adevărat memorabil.
Cum se depozitează miso
Pentru a-și păstra calitățile, miso trebuie depozitat într-un recipient etanș, la frigider, unde rezistă luni de zile – unele tipuri chiar ani – fără să-și piardă gustul sau proprietățile. Cu timpul, miso-ul se poate închide la culoare și deveni mai concentrat în arome, dar rămâne perfect comestibil. Este important ca pasta să nu fie contaminată cu resturi de mâncare sau apă, pentru a evita alterarea.
Miso nu este doar un condiment tradițional, ci și un ingredient modern, redescoperit de bucătari din întreaga lume pentru capacitatea lui de a aduce profunzime și echilibru gustativ în cele mai diverse preparate. Într-o supă, într-un sos pentru salată sau într-un ramen reconfortant, miso rămâne o expresie a artei japoneze de a transforma simplitatea în complexitate.